Povestile noastre

Home » Povestile noastre

Tură pe Cheile Carașului

Ce poți face într-o duminică în care toamna se arată caldă și pădurea este încântătoare prin cromatica sa de mijloc de noiembrie?
O tură pe Cheile Carașului – acesta a fost răspunsul nostru.

Curios cum s-a desfășurat tura?

A fost cu mult chef de joacă, fiind o tură lejeră și accesibilă inclusiv copiilor sau celor care și-au propus de curând să facă cunoștință cu muntele.
Am pornit drumeția intrând în chei din comuna Carașova, urmând poteca ce șerpuiește prin pădure, de-a lungul râului Caraș. Aflați în Munții Aninei, mai exact în Parcul Național Semenic-Cheile Carașului, pofta de joacă ne-a fost stârnită și de peșterile pe care știam că vom avea posibilitatea să le explorăm pe parcursul turei.

Cu mic, cu mare, în șir indian, ne-am lăsat bucurați de peisajul specific cheilor, de pereții înalți de stâncă, de râul limpede, de iedera și mușchii ce îmbrăcau în verde atât pietrele cât și copacii, de aerul curat, dar nu în ultimul rând de compania oamenilor faini.

Te întrebi câți oameni faini am reușit să ne reunim în tura aceasta?
Ta naaa!

Cei mai înfocați exploratori au fost copiii!

Cheile s-au dovedit a fi locul prielnic pentru o ieșire în familie, mărturie fiind zâmbetele tuturor membrilor ei.

Prima peșteră care ne-a ieșit în cale a fost Peștera Văleagă, la care am urcat cu toții, făcând un soi de antrenament pentru Peștera Liliecilor care avea să urmeze.

Un chef teribil de joacă ne-au oferit cele două punți care traversează râul. Provocare pentru unii, simple exerciții de echilibristică pentru alții, poienița punțior a fost motiv de amuzament pentru toată lumea.

Sau varianta pentru avansați.

Odată traversat râul, aerul s-a dovedit a fi și mai tare încărcat de energii ale copilăriei, cheful de joacă intensificându-se.

Canionul, locul unde cheile se îngustează, ne-a îmbiat la și mai multe poze, dar a fost și punctul în care am făcut cale întoarsă, pentru a ne da timp să explorăm, în cele din urmă, Peștera Liliecilor.

Vizita la Peștera Liliecilor a fost opțională. O parte dintre noi am traversat printr-un exercițiu de echilibru râul și cu entuziasm maxim ne-am cățărat până la întunecosul imperiu al șoriceilor înaripați. Alții am socotit că nu este cuviincios să mergem fără cadou într-o asemenea vizită la înălțime (la propriu) și am așteptat impresiile aventuroșilor în poieniță.

Înainte de lăsarea serii am părăsit magia cheilor, îmbogățiți cu experiențe și amintiri frumoase, însoțite de planuri pentru următoarea aventură.

Câteva cuvinte despre tura pe Cheile Carașului